Varful Omu este unul din cele 13 varfuri de peste 2500 m din tara noastra, fiind si unul dintre cele mai accesibile. Aici se poate ajunge atat dinspre vest, din zona Bran-Moeciu-Simon cat si dinspre nord, prin Vaile Morarului, Bucsoiului, sau Malaiesti. Nu am uitat de Valea Prahovei, una din cele mai circulate vai din tara noastra, de unde poti ajunge la Vf. Omu pe mai multe vai, sau poti scurta drumul cu telecabina sau cu masina pana in platou.
Cel mai usor traseu spre Varful Omu
Fiind din București, Vârful Omu nu îmi este necunoscut. Este cel mai apropiat vârf de peste 2500m la care poți ajunge într-o drumeție de o zi. Am mai povestit despre traseele spre Vf. Omu prin Valea Gaura, Valea Cerbului sau pe Jepii Mici.
Am ales cel mai ușor traseu pentru că eram constrânși de timp și de situația de moment, așa că am urcat cu mașina până la Piatra Arsa.
Deși vremea nu părea a fi cea mai bună, am fost feriți de ploaie, astfel încât drumul până la vârf a fost destul de plăcut, chiar dacă vântul bătea destul de tare. La Piatra Arsa vremea era ok, chiar era puțin senin, dar știam că prognoza anunța vreme închisă.
Vedem Crucea Eroilor de pe Caraiman și distingem Brâna Mare a Caraimanului, pe care poți ajunge la Cruce, pornind de la Cabana Caraiman. Trebuie ținut cont că este o brână, iar pe timp ploios nu este de mers pe acolo, nici dacă ai rău de înălțime. Nu vă aventurați aiurea pe brâne sau văi prin Bucegi, dacă nu le cunoașteți sau dacă nu aveți pe cineva în grup care a mai mers pe acolo.
Traseul este simplu și ușor de urmărit, mai ales dacă ai parte de vreme bună. În condiții de vreme nefavorabilă, cu ceață, există riscul de a te rătăci dacă nu ai mai fost niciodată pe acolo, dacă nu vezi marcajele sau dacă nu ai o orientare bună pentru a ști unde te afli chiar și fără vizibilitate. Oricum, dacă nu ai deloc vizibilitate, nu ar trebui să continui traseul. Chiar și alpiniști cu experiență s-au rătăcit pe platou, așa că nu e de glumit.
Nu știu cine îmi citește blogul, dar bănuiesc că nu sunt alpiniști cu experiență. Nu sunt popular, nu am talent de povestitor și nici la fotografiat nu mă pot lăuda. Doar încerc să promovez locurile minunate din România și să împărtășesc din ce văd pe trasee. În ultima vreme, m-am gândit că e important să fac câteva mențiuni pentru cei care nu merg foarte des pe munte sau pentru cei care nu au mers niciodată, dar cărora le vin idei după ce citesc astfel de articole.
Spun asta deoarece fiind un traseu mai ușor și relativ accesibil oricui, oricine poate spune "Ia uite ce traseu scurt spre Omu, hai și noi, că zice băiatul ăsta că e ușor". Nu e greu, dar pe vreme nepotrivită poate deveni mai mult decât dificil.
Revenind la traseu, acesta durează aproximativ 6 ore în total, dus-întors. O variantă și mai scurtă, dar mai costisitoare, este să urcați cu telecabina din Bușteni. Astfel, drumeția se reduce la vreo 4 ore, dus-întors.
Pornind de la Piatra Arsa, ajungem după o oră la Babele. Aici ne oprim puțin și ne bucurăm de monumentele naturii, Babele și Sfinxul.
Totuși, nu am putut ignora câțiva cățărători ocazionali, cărora le-am explicat că acele pietroaie sunt monumente și că nu ar trebui să ne urcăm pe ele. În plus, pot primi și amendă. Unii au înțeles și și-au chemat copiii de pe Sfinx.
Oricum, față de alte zile, era aproape pustiu. Ba chiar am reușit să fac o poză cu Sfinxul fără oameni în cadru.
De la Babele se vede frumos spre Leaota, spre Valea Ialomitei dar si spre Valea Prahovei.
Pe traseu, cu exceptia celor cateva persoane de la Sfinx si Babe, am intalnit doar cativa drumeti, niste baieti la Cabana Salvamont, dar si un jeep care venea de la Cabana Omu si ai caror ocupanti au tinut neaparat sa ne anunte ca este inchisa cabana si ca mergem degeaba…
Raspunsul meu a fost scurt si poate cu o doza de ironie
Continuam drumul pe banda galbena si ajungem deasupra Vaii Cerbului. Se vad Varfurile Omu, Bucura Dumbrava si Capul Morarului, la care insist sa nu merg :))
Admiram Coltii sau Acele Morarului dar si Varful Costila cu Releul foarte cunoscut. E aproape ora 14:00 si vremea pare sa se inrautateasca. Facem repede cateva calcule, si decidem ca avem timp sa urcam si sa coboram pana sa vina o eventuala ploaie.
Ajungem la Omu insa nu prea e de stat, caci bate vantul cam tare si suntem putin pe fuga.
Desi pe alocuri erau momente cand parea ca se poate insenina, ramanem la hotararea ca nu avea rost sa asteptam. In putinul timp petrecut la varf, au mai aparut cativa drumeti, insa departe de traficul intens de vara.
Înspre Țigănești nu se vedea nimic din cauza norilor, însă sub noi se vedeau bine Valea Cerbului și Valea Gaura.
Am profitat de ocazie și am trecut și pe la fratele mai mic al Vârfului Omu, Vârful Bucura Dumbravă, cunoscut și ca Vârful Ocolit. Cu ai săi 2503 metri, face parte din topul vârfurilor de peste 2500m din munții noștri. Așadar, dacă ajungeți la Vârful Omu, nu mai ocoliți Vârful Ocolit!
Am revenit pe același traseu și ne-am îndreptat către Cabana Dichiu, unde aveam rezervare pentru seara respectivă. Deoarece nu am putut ajunge mai devreme pe traseu, am decis să rămânem mai mult timp în natură și să ne trezim tot acolo.
De la Piatra Arsa până la Dichiu sunt câțiva kilometri pe care i-am filmat cu ajutorul copilotului meu de încredere, prietena mea :)) Pe lângă Cabana Dichiu am prins și apusul. Oamenii de aici spun că cel mai spectaculos este în iunie, când înfloresc bujorii și se vede tot muntele roz în față, spre Zănoaga și Tătaru, și chiar mai departe spre Leaota.
Nu erau turisti nici la masa si nici prin cabana, asa ca am dormit bine si ne-am bucurat de cabana doar pentru noi. Recomand mersul pe munte/la munte in timpul saptamanii, daca aveti posibilitatea si daca nu va e dor de aglomeratie, desigur.