Două săptămâni în Croația nu sunt suficiente. Nici o lună nu ajunge. Poate doar într-o vacanță de trei luni m-aș fi putut bucura din plin de toate frumusețile peisagistice, culturale sau istorice pe care Croația le deține în vastul său patrimoniu.
Informații practice pentru o vacanță în Croația
Cele mai noi articole
Un plan (subiectiv) perfect
Am axat traseul pe partea continentală a țării și am ajuns pe o singură insulă, Vir. Nu am inclus mai multe insule din considerente de aglomerație (80% dintre turiști se duc pe insule), overpricing (cerere mare, oferte pe măsură) și pentru că mie personal mi s-a părut destul de complicat să fac un island hopping cu ferry-urile. Nu contest frumusețea lor pe care am admirat-o în fotografii, însă probabil voi face un astfel de trip într-un extrasezon.
Dar să revenim la traseu. Nu vreau să te influențez prea tare, pentru că fiecare are stilul său de a călători și preferințele proprii. Poate ai vrea să poposești mai mult pe o plajă sau mai mult într-un oraș. Așa că nu voi pune un accent deosebit pe locurile în care mi-am rezervat cazări sau pe timpul petrecut într-un loc anume.
Cum am spus încă din a treia zi de vacanță, Croația mi-a depășit mult așteptările. A începtat de multă vreme să mai fie o țară din oala balcanică, e deja la nivelul Italiei sau Germaniei, atât când mă uit la infrastructură – chiar și în afara autostrăzilor, dar și la calitatea surprinzătoare a serviciilor – tarifate pe măsură.
Croația era de ceva vreme pe lista mea, dar era cumva prea aproape și, de fiecare dată când îmi planificam ceva, plecam peste mări și țări. Acum, cu pandemia, listele verzi, lipsa restricțiilor, dar și sentimentul de siguranță (când am plecat eu, Croația avea 1000 de cazuri active vs 1300 confirmate zilnic la noi), m-au făcut să plec fără griji într-un road trip al cărui scop a fost să gust câte puțin din tot ce are ea mai bun și mai frumos de oferit. De aceea, nu am vizitat nimic exhaustiv, așa că nu îți voi vorbi de „toate muzeele din Split”, despre „toate traseele din Krka” sau despre „toate plajele Dalmației” pentru că acest trip a fost despre altceva.
Traseul meu și câte-un sfat la fiecare oprire
Ca să ajung în Zagreb din București (970 de kilometri), am preferat drumul via Belgrad pentru că este mai scurt, iar din capitala sârbă există autostradă ca-n palmă. Din Zagreb (bucură-te de vibe-ul extrem de relaxant din fiecare seară de pe străzile pietonale), am făcut cunoștință cu zona Istria (unde am ajuns pe o autostradă spectaculoasă prin inima munților, cu porțiuni încă în lucru, semnalizate cu muncitori-manechini îmbrăcați ca atare ce fluturau un steag de lucrări, alimentați de energia solară – ca să înțelegi pe ce planetă se află Croația).
În Istria, am vizitat Rovinj (fă o plimbare pe faleza fotogenică), Pula (vizitează amfiteatrul) și Rijeka (urcă la castel la apus), unde am ajuns pe drumul de pe coastă, printre plantațiile de măslini. A urmat Plitvice (alege Intrarea 2, traseul H), apoi Insula Vir (mergi la plajă o zi întreagă în Nin, o lagună unică în Europa), de unde am continuat drumul pe coasta Adriaticii cu istoricele orașe Zadar (deconectează-te de agitație la Sea Organ), Trogir (urcă în turnul catedralei pentru o priveliste superbă de 360 de grade), Split (vizitează Palatul Dioclețian și bea un vin pe treptele din piațetă).
Plajele Omis (plajă mare de nisip, cu intrare lină în mare), Punta Rata (plajă de pietre mari și intrare abruptă în apă, dar cu apă turcoaz) și Baska Voda (plajă de pietre mici și prietenoase, cu apă extrem de limpede, ne-a uluit) ne-au fost delectare minunată, că nu ne-am mai mobilizat să mai mergem și-n Makarska, deși era cumva pe lista noastră de dorințe. Apoi, Dubrovnikul (ia-ți un tur free cu ghid de aici ca să afli cele mai importante aspecte istorice, merită din plin) a încununat toată partea de cultură, istorie și arhitectură pe care o întâlnisem până în acel moment.
A urmat aglomeratul Parc Național Krka (am intrat pe la Lozovac, dar apoi ne-a părut rău din cauza aglomerației sufocante – pentru că încă e permis scăldatul), unde ne-am retras pe o plajă la o plimbare cu vaporașul distanță, apoi ne-am delectat cu Sibenik (intră în Catedrala St James) ne-am întors în Zagreb până să ne întoarcem via Belgrad – Timișoara. Nu mai spun că încă am senzația că toată Croația e în UNESCO.